miercuri, 28 octombrie 2015

Pe stradă, între gornete și golani

În fața mea, la vreo zece metri, două fete înalte, elegante, au fost atacate cu gornete de vreo șase creaturici obraznice și iuți. Hai să nu zicem că erau țigănuși. Na, bine, am zis-o, dar sunt sigură că nu e relevant pentru situația relatată, nu, nu... Căci orice alt grup de copii putea să facă asta, daa... Pe una dintre fete au nimerit-o în față. De durere, fata s-a întors amenințătoare spre grupul de mici agresori, care s-a risipit în chiote victorioase. Au strigat după ea, declarându-i ironic iubire, și au urmărit-o un timp.

Între timp aveam și eu parte de propriile ironii. Apropiindu-mă de scena cu gornete, am ales să trec pe lângă un bărbat la vreo 40 de ani, deși mă intimida un pic câinele uriaș și fără botniță care-l însoțea. M-a abordat cu un "Ce bine arătați..." și m-am crispat imediat, căci nimeni nu trebuie să comenteze nesolicitat, chiar dacă pozitiv, fizicul unor necunoscuți, nu? Am întors privirea de la el și am sperat să nu mai urmeze nimic. A continuat: "... cu degetul". Deci "Ce bine arătați cu degetul". Am realizat atunci că îmi țineam degetele pe gât, nu știu de ce mergeam așa.

M-am prins, da, era mare șmecher la el în căpșor. Începea cu un compliment, ca să mă ironizeze luându-l înapoi cu acea completare: nu eu arătam bine - vai, ce dezamăgire -, ci indicam bine cu degetul. Cu degetul îmi venea să-i arăt, da, cu mijlociul, dar uite că m-am temut. De el, de câine, de țigănușii ce ar fi fost imediat reactivați de confruntarea mea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu