Solidari în agresiune. Soția
ca eșec
M-am gândit ultima oară la ea, la cea de-a doua femeie prezentă la incident. Prinsă cum eram în confruntarea cu bădăranul, abia dacă am observat-o și pe ea, pe consoarta bădăranului. Era acolo, solidară în priviri cu el. Ulterior, aflându-mă într-o prelungită fază de rumegare - în engleză sună mai bine ca "rumination" - a întâmplării, furioasă și frustrată că n-am apucat să-i spun mai multe nemernicului care m-a surprins jignindu-mă, m-am gândit și la ea. Fix acea femeie de care povestesc nu va citi niciodată ce înșir eu aici, care ar fi șansele? Dar dacă alte femei citesc și înțeleg problema mea, pe care mă chinui să o desfac aici în cuvinte, și dacă mai și sunt de acord cu mine, eu nu mi-am luat-o degeaba azi!
Pentru că mi-am luat-o, din nou. A început așa: eram la volan, în mijlocul parcării dintre blocuri, când m-am trezit atenționată furtunos de un tinerel foarte ironic și care-mi făcea semn cu toate mânuțele lui că nu am semnalizat intenția de a vira spre locul meu de parcare. El era pe jos, la taclale cu un altul față de care brava, iar eu în singura mașină din zonă la acel moment, dar na, mă observase greșind și mă atenționa acum. Ceea ce m-a enervat. Am avut curiozitatea să îl întreb dacă mă cunoaște, din moment ce își permite să mă abordeze în acel fel. El nefiind responsabilul cu circulatul în parcare. Mi-a aruncat câte ceva despre cum voia să îmi cunoască direcția de mers, de aceea ceruse să semnalizez, a mai zis că el a luat 26 de puncte la sală - ca și mine, mi-amintesc eu. Și tot așa. Eu tot nu eram de acord să fiu "certată" de o persoană pe care nu o încurcasem cu nimic, în timp ce, știam bine, nimeni nu semnaliza vreodată în parcare. Hei, unii nu semnalizează nici în trafic! Dar a devenit clar că el avea dreptatea lui și eu pe a mea și că nu ne vom înțelege. Dar măcar din cocoș ce era față de mine în fața amicului său, punându-mă la punct cu gesturi largi, atunci când conduceam, cu mine în față nu-i mai era la fel de bine. Uite că aveam gură și vorbeam.
Cine nu a avut însă chiar nicio dreptate în acest episod a fost bădăranul care a intrat apoi în scenă. A virat în viteză pe străduța parcării în care ne judecam noi. Am început să merg cu spatele, pentru a-i permite mașinii să treacă de noi. Am făcut loc până să ajungă la mine, aproape lipindu-mă cu spatele de tomberoane, dar bădăranul a virat direct spre mine, speriindu-mă. Am crezut că mă va izbi! Mi s-a blocat gândirea, așteptam pur și simplu impactul! Apoi a frânat brusc în fața mea - eu încă așteptam impactul. A coborât geamul consoartei, ca să mi se adreseze. Eram amețită, nu-mi reveneam.
- Auzi, ești cam nesimțită! am auzit eu din mașină, nevenindu-mi a crede.
- Ce-aveți cu toții azi? m-am întrebat eu retoric, fiind pentru a doua oară admonestată în parcare.
Am privit spre tineri, luându-i martori în fața noii situații. Tinereii, care erau și ei în parcare, cu o mașină care sugruma locul de trecere al bădăranului, fără însă a-l deranja, cum îl deranjase persoana mea lipită de tomberon, au început să râdă fericiți de întorsătura situației. Atât de afectat de încălcarea regulii de circulație în parcare, gest ce nu amenința pe nimeni, tinerelul meu era mai mult decât încântat de încălcarea regulii de bun simț sau de politețe sau de ce-o mai fi și chestia aia de zice să te porți frumos cu oamenii. Lipsa semnalizării îi era insuportabilă, dar victimizarea unei femei în fața lui era în regulă, așa mai da, spre asta tinsese și el cu propria-i tentativă de corecție! De altfel, bădăranul îi făcea în modul acesta dreptate, iar tonul pe care nu i-l permisesem tinerelului, îl afișa acum vindicativ, de la adăpostul mașinii lui, salutarul nou participant la scena parcării.
- Ești o nesimțită! mi s-a adresat iar bădăranul, care, din graba cu care sosise, acum nu se mai grăbea deloc și bloca intrarea unei vecine aflate la volan și în drum spre locul ei de parcare - nici ea nu semnaliza, dar era o importantă doamnă mai în vârstă din cartier și tinerelul meu a trecut-o cu vederea.
- Nu, nesimțit ești tu, că vorbești așa! am început eu să mă adun, iar el a demarat fără să-mi mai dea replica, dar făcând mărunt din buze.
Stop, stop! Până să-i răspund, în acel moment în care îndoiala se spulberase și realizam că omul ăla chiar mă agresa verbal, absolut gratuit, după ce amenințase să dea cu mașina peste mine, a mai fost ceva. Ceva-ul esențial despre care am vrut de fapt să scriu. Am privit-o pe femeia de lângă el. Îl privisem doar pe el, năucă, la început. Era un biet urât pe care nu-l văzusem în viața mea, dar care părea că mă urăște de-o viață. I-am privit soția, la fel cum mai devreme îi privisem pe tineri. Căutând un martor, pe careva care să se minuneze alături de mine: cu ce i-am greșit eu ăstuia, nu că e absurdă situația? Îi făcusem loc imediat să treacă cu mașina lui cu tot, de ce oprise, de ce nu se mai grăbea, de ce trebuia să mă jignească, de ce pe mine și nu pe cei doi bărbați cu care era clar că aveam o micuță neînțelegere?
Iar ea, soția de bădăran, mă privea la fel de sumbru ca soțul ei, cu mențiunea că el nu-și mai lua ochii de la mine - îmi savura șocul, blocajul, și parcă îl simțeam înmagazinându-l, făcându-și stocuri de satisfacție din care să se mai servească și ulterior, rememorând -, în timp ce ea a întors imediat privirea la contactul vizual cu mine.
Ok, cuplul care mă ura a plecat, eu am pierdut meciul cu tinerii, nu mi-am mai găsit cuvintele, au râs de mine, de spaima pe care am tras-o. În casă, enervată de toată povestea, am tot povestit-o la telefon.... dar apoi mi-am adus aminte de martora mea ostilă și, legat de astfel de femei, esențiale rămân următoarele:
Doamnelor! Femeilor! Soțul, partenerul, iubitul vostru oprește mașina ca să jignească o altă femeie. Nimeni nu-i ține pistolul la tâmplă ca să-l oblige la asta. O face pentru că vrea. Îi țineți partea, că vă e soț, așa e? Meritați și o medalie pentru asta? Pentru cea mai loială soție? Atâta tot a fost episodul ăsta? Aveți un soț nervos care nu tolerează idioatele de pe stradă, că așa e el, dragă, mai coleric? Este atât de simplu pentru voi?
Dar bădăranul vostru nu s-a manifestat față de cei doi tineri bărbați aflați în stradă și ei, ci a ales femeia să se verse asupra ei. Nu e prima oară că văd asta, bărbați terni, cu priviri ucigașe, jignind femei, ori de câte ori au ocazia. Nu știu să redau științific explicația psihologică, de ce fac ei asta, dar ceva e clar: ei agresează o femeie străină lor, descoperită singură, care nu "miroase" a bani și nici a protecție deci. O agresează cu o foame teribilă de a victimiza, o execută inventându-i sau exagerându-i rapid o vină minoră, care să le justifice pornirea împotriva ei. Violentează o persoană percepută drept slabă! O femeie singură nu va ști să se apere, nu va avea ce să facă împotriva lui, corect? Mai ales că ea nu are timp să se adune, căci momentul de impact e scurt. Niciodată reacția agresorului nu va fi proporțională cu așa-zisa vină a femeii, ci va căuta să o strivească cât mai mult în scurtul interval de care știe că dispune.
Pentru astfel de situații de agresiune stradală suntem vinovate și noi, cele care asistăm, care încurajăm tacit comportamentul partenerilor noștri. Așa că printre agresorii din acest episod o pot enumera liniștită și pe soția bădăranului, care și-a întors privirea de la mine și care a permis ca băiatul ei, aflat pe bancheta din spate, să-și ia aceste notițe importante de viață de la părinții săi complici în agresiune.
Vă spun... Dacă eram bărbat, tinerelul nu ar fi fost deranjat că am trecut prin fața lui fără să semnalizez. Dacă eram bărbat, bădăranul nu ar fi oprit mașina în mine să mă jignească doar pentru că mă aflam și eu acolo. Dacă eram bărbat, astfel de "corecții" nu mi se aplicau.
Agresorul taxi - trist
Așa că vă povestesc scurt și cât pot de obiectiv despre momentul în care providența mi-a atribuit mie, și nu altcuiva, câteva minute în compania taxi - tristului BAB.
Sens
giratoriu. Taxi la 180 de grade față de mine, intrând în sens. Mașină în stânga
mea oprită. Eu - țuști la dreapta, rămânând pe banda din dreapta și
continuându-mi drumul. Taxi venit ca ambulanța de rapid după mine, trecut în
fața mea. Frână și mers de melc. Depășesc taxi, acum sunt trei benzi, eu pe a
treia. Taxi oprește pe a doua, în dreptul meu, deși în fața lui rămâne mult loc
liber până la următoarea mașină. Ceea ce mă face să îl privesc, în sfârșit. Era
acest BAB, cu geamul lăsat, gesticulând la mine, dând din cap spre mine,
spunându-mi multe - multe lucruri cu puținele cuvinte din lista lui de
vocabular - aici intervine partea bună: eram pe Rock FM și muzica era taaaaare,
yes! Nu am auzit nimic.
Dar am văzut. Același bărbat agresor dintotdeauna de
circa 40-50 de ani, șters, dar cumva remarcabil prin privirea libidinoasă care
avea acum dreptul să se plimbe prin mașina mea, pentru că, vedeți voi, greșisem
față de el, nu îl așteptasem să facă tot sensul, iar el avea acum dreptul să mă
spurce cu stropi și să mă bălească din ouă - ochiurile alea din tigaia lui de
față.
Să
mai spun că aveam timp să intru, că era și loc (două benzi în sens), că nu l-am
deranjat din încadrarea lui armonioasă în trafic, că dacă eram bărbat era
absolut firesc și de înțeles ce am făcut? De ce e greu să uit și să înghit?
Pentru că în timp ce realizam că BAB-ul se lua de mine, mi-au tremurat mâinile
punându-mi repede ochelarii de soare, inima mi-a luat-o la trap, mintea s-a
blocat pe AGRESIUNE! AGRESIUNE! AGRESIUNE! Pentru că nu e normal, chiar de aș
fi greșit, să fiu șicanată în trafic, să mi se adreseze injurii. Nu e normal să
te simți vânată pe stradă pentru o vină inventată și nu e normal să fiu expusă
la BAB!
Am
scos telefonul mobil, începând să-mi revin din spaimă, iar atunci - surpriză!
Superman-ul mașinilor contra cost a devenit preocupat să dispară. De bună
seamă, era nevoie de el în altă parte! Vreo altă obraznică de șoferiță, singură
la volan și greșitoare în trafic, necesita o corecție bărbătească! Am apucat
să-i fac o poză în timp ce se îndepărta.
În
rest, ce să vă spun? Concluzia cu gust de BAB este că noi, femeile, am putea fi
tolerate, la o adică, pe pământ, știți voi. Dar nu când pășim în domeniul prin
excelență masculin al șofatului în care - se știe - noi suntem total inapte.
Nicăieri, mai mult decât la volanul mașinii mele, nu am simțit că sunt o
amărâtă de femeie fără valoare. Mulțumesc BAB, du-te dracu'.
Femeia e liberă, adică e curvă
Aud frecvent, în discuțiile colegilor mei, cum cutărica este curvă. Curvă este și prietena acesteia, dar curve au fost și mamele lor, curvă e și nu știu care altă femeie și tot așa, descoperi curve noi cu fiecare altă discuție. Se pare că fie suntem un neam sufocat de curve, fie folosim cam lejer termenul. M-am gândit să mă bag într-o astfel de discuție, ca să mă luminez.
Un coleg povestește încântat cum Ygrec, personaj cu o oarecare relevanță locală și participant la o serată, a sărit la bătaie când fostul soț al partenerei lui se apropiase să-i salute. Partenera fiind... o curvă.
- I-a zis lu’ ăla: te legi de femeia mea? redă colegul întâmplarea. Ha ha ha...
- Poate fostul soț chiar o jignise pe femeie odată cu salutul, gândesc eu cu voce tare. N-ai de unde ști ce s-a spus, de a sărit Ygrec în apărare.
- Hai, mă, cui să spună? Curvei ăleia? respinge colegul ipoteza.
- Băi, da’ de ce e curvă femeia asta? atac eu deodată.
- Tooot orașu’ știe că e curvă, dă-o dracului! mă asigură colegul povestitor și continuă sigur pe el: Ha ha ha...
- Cred că folosim cam lejer termenul de curvă, încep eu, fidelă intenției mele inițiale. Nu se potrivește în toate cazurile. Cu câți bărbați umblă femeia asta? Doar cu Ygrec.
- Și a fost măritată cu altul înainte! reamintește repede și un al doilea coleg.
- Asta nu i se poate imputa, căsnicia ratată! rămân eu, din convingere, în apărare.
- Da’ de ce o fi lăsat-o fostul? se bucură colegul nr. 2 să rămână și el în discuție. De curvă ce e! Și apoi a început să iasă cu Ygrec...
- Dar femeia e liberă acum, zic eu, poate să iasă cu Ygrec sau cu cine vrea ea. Asta nu o face curvă!
- O face, dacă iese din interes! este pe fază colegul nr. 1. Curvele urmăresc banii sau, în cazul ăsta, alte avantaje pe care le poate obține de la Ygrec.
- Diferența dintre femeia asta și cele profesioniste de pe centură este că alea lucrează en detail, iar ea en gros! rămâne la fel de încântat de cursul discuției colegul nr. 2. Ha ha ha...
- Băi, dar dacă ei totuși îi place omul ăsta, Ygrec, ce aveți voi cu ea? mi se ridică mie nivelul de iritare.
- Haide, mă, la diferența asta de vârstă între ei? e neîncrezător colegul nr. 2. Femeia poate să-i fie fiică!
- Dar Monica lu’ Columbeanu, cu diferența aia de vârstă dintre ei, aia nu era curvă nici ea? găsește colegul nr. 1 termeni de comparație. Ha ha ha...
- Na, o fi fost, nu știu, dar eu știu că femeia asta nu e! nu mă las eu. Îl place pe Ygrec. Și dacă ea îi acceptă vârsta mai înaintată, de ce interpretam noi repede?
- Deci tu crezi că din iubire iese cu Ygrec, sau din interes? mă atrage în capcană colegul nr. 1.
- Nu neg: faptul ca Ygrec are o funcție, o poziție, contează mult în alegerea ei...
- Deci e curvă! conchide colegul nr. 1. Că nu vrea bani, ci alte avantaje, tot aia e.
- Stai așa! revin eu. Că femeia a fost impresionată de Ygrec nu o face curvă! Ea îl place și pentru asta, pentru cine a ajuns el. Voi credeți că faptul că sunteți ceea ce sunteți profesional nu a avut niciun impact asupra nevestelor voastre?
- Ha ha ha..., se amuză colegul nr. 1 de cuvintele mele. Ce mare chestie e ce suntem noi profesional? La noi e vorba de iubire totuși, să nu confundăm!
- Eu nici nu eram realizat profesional când m-am cunoscut cu nevastă-mea! îl susține și colegul nr. 2.
- Bine, ok, nu erai realizat, hai să o luăm altfel atunci! mă întorc eu către colegul nr. 2. Dar tu, când ai cunoscut-o pe soție, erai student, ca și ea, vizai o profesie bună, te purtai într-un anume fel, aveai o anume hăinuță pe tine, era clar că erai un băiat de viitor, nu oricine...
- Eu eram chiar realizat, dar îți zic sigur că nu pentru bani m-a luat nevastă-mea, că bani nu am nici acum! trece colegul nr. 1 peste demonstrația mea. Ha ha ha...
- Păi nu, din iubire te-a luat! încerc eu să continui, revenind către primul. Cum zic eu că din iubire e și relația cu Ygrec. Pentru că Ygrec, cu tot ce are el, tot ce-l reprezintă, înălțime, stil de a se îmbrăca, funcție, autoritate în fața altora, a montat fix pentru ea o poză ideală, ea s-a amorezat de tot ce-l alcătuia pe el, de-aia zic că e ok că și pentru funcție îl place. Tu, pentru nevasta ta, pentru tine chiar, ești mai multe! Nu te-ai definit niciodată? Adică să înșiri tot ce poți fi în același timp: om, bărbat, român, profesionist, cu un anume fel de a fi... chiar și o anumită sumă de bani pe care o ai te reprezintă, iar tu ești toate astea, multe, la un loc...
- Care bani..., menține colegul nr. 2 buna dispoziție. Ha ha ha...
- Înțelegi ce spun? rămân eu concentrată pe primul. Mai multe elemente te alcătuiesc și cineva se poate amoreza de cum se îmbină ele în tine. Deci e ok ca Ygrec să obțină iubire și în baza funcției lui!
- Îmi zici tu mie că dacă Ygrec era portar, femeia îl iubea la fel?
- Păi nu... Dar dacă tu erai portarul fără niciun viitor, ce impresie crezi că făceai tu soției?
- Contează în iubire, poate, și partea asta materială de care zici, dar e cea mai puțin importantă, îmi face o concesie colegul nr. 1.
- De acord! sar eu fericită. În mod ideal, așa trebuie să fie.
- Dar când e doar partea materială, e curvă femeia! subliniază colegul nr. 1.
- Femeia! mă irit eu și încep să o iau pe arătură. Bine că mereu femeia! Și bărbatul? Că e plin de bărbați însurați cu femei din familii potente în jur, care să-i sprijine în carieră!
- Și ei! acceptă colegul nr. 1.
- Atârnaci le zice la ăia! știe colegul nr. 2.
- Ok, revin eu, atunci e curvă, când doar aspectul ăsta material contează pentru ea. Dar eu zic că folosim prea ușor termenul.
- Colega noastră luptă cu stereotipurile! se luminează colegul nr. 2. Alo! Feminismul e din alt secol!
- Tipa aia nu e curvă numai pentru că e liberă de soț și iese cu acest alt tip! ignor eu remarca.
- Noi vorbim în general și tu tot îi dai cu tipa asta! spune tot colegul nr. 2.
- Pai de la ea am pornit, nu pot vorbi în general, apar greșeli când generalizăm.
Rămân doar cu colegul nr. 2, căci 1 pleacă cu treabă. Caut în DEX definiția curvei.
- Curvă. Prostituată – nu e. Soție adulteră – nu e. Nimfomană – nu. Om ipocrit... Deci nu se încadrează!
- Tot curvă e, că așa o știe tot orașul, îmi spune liniștit acum colegul nr. 2.
- Orașul se înșală, răspund eu, nu trebuie să contribuim și noi la asta...
- Femeie ușoară e ea, mă rabdă colegul nr. 2 de dragul discuției. Ușuratică. Dacă apare alt Ygrec, se culcă și cu ăla.
- Dar noi nu știm asta, ce ar face ea... și femeia e liberă...
- Adică e curvă, e de neclintit colegul nr. 2.
- Pentru cazul ăsta, mai degrabă accept ușuratică decât curvă, mă predau eu extenuată. Frivolă, aș zice. Dar nu curvă, nu...
Angajăm, dar nu femei
Îmi povestește un amic cum soția lui a
aplicat recent pentru un loc de muncă. Cu dosar, drumuri, așteptări, interviu
și teste, parcurgând toți pașii, până la cel final: acordul șefului cel mare. Avea
emoții femeia, căci mai trecuse de toate probele încă o altă candidată. Au fost
însă refuzate amândouă în final.
După refuz, aceeași firmă a publicat un nou
anunț de angajare, așa că soția amicului a sunat să vadă dacă nu cumva îi
surâde altă șansă la un loc de muncă. Nu, i se răspunde, de fapt, e același job
pentru care ați fost refuzată, deoarece, când a văzut șeful cine a trecut
testele, a spus foarte clar că vrea un bărbat, așa că...
Șeful respectiv a refuzat nu doar persoane
interesate să lucreze pentru el, ci și persoane competente, care întruneau
cerințele impuse tot de el! Pentru că erau femei!
Oscilez între scenariile vindicative din
mintea mea. Nu știu dacă să îi montez o falimentare rapidă, cu plonjare în gol de
la etajul 10, căci mă bucură și un faliment de durată, cu somații de la bancă
și ulcere stomacale inoperabile. Dar știu sigur că, orice aș alege, dau replay
la scenariu, să falimenteze din nou misoginul ordinar.
Dragoste cu năbădăi
Un tânăr se tot ținea după o fată din
cartierul meu. În două zile diferite am auzit-o cum țipa la el, cam teatral, ce
e drept: lasă-mă odată în pace, lasă-mă, nu înțelegi?
Ultima oară am văzut însă că o smucea de mână
și nu o lăsa să meargă pe direcția dorită. Ea nu a putut ieși dintre blocuri,
pentru că nu a lăsat-o el. Apoi, la un moment dat, el chiar s-a făcut că îi
trage o palmă fetei, oprindu-și la limită lovitura! Eu una nu mai respiram,
nu-mi venea să cred că se poate mima o lovitură în conversația cu iubita.
Fata nu a părut prea impresionată de gest. În
general, părea că se complace în tragedia ei: vocifera ea, dar se lăsa trasă, smucită,
iar când și când tăcea ascultând ce avea el de zis. S-a lăsat convinsă în final
și au plecat împreună.
Aici greșesc femeile. Nu e niciun compliment și
nicio bucurie să ai atenția cuiva care ți se impune, fiind gata să te
violenteze așa, un pic, pentru mai multă forță de convingere a discursului.
Pe stradă, între gornete și golani
În fața mea, la vreo zece metri, două fete înalte, elegante, au fost atacate cu gornete de vreo șase creaturici obraznice și iuți. Hai să nu zicem că erau țigănuși. Na, bine, am zis-o, dar sunt sigură că nu e relevant pentru situația relatată, nu, nu... Căci orice alt grup de copii putea să facă asta, daa... Pe una dintre fete au nimerit-o în față. De durere, fata s-a întors amenințătoare spre grupul de mici agresori, care s-a risipit în chiote victorioase. Au strigat după ea, declarându-i ironic iubire, și au urmărit-o un timp.
Între timp aveam și eu parte de propriile ironii. Apropiindu-mă de scena cu gornete, am ales să trec pe lângă un bărbat la vreo 40 de ani, deși mă intimida un pic câinele uriaș și fără botniță care-l însoțea. M-a abordat cu un "Ce bine arătați..." și m-am crispat imediat, căci nimeni nu trebuie să comenteze nesolicitat, chiar dacă pozitiv, fizicul unor necunoscuți, nu? Am întors privirea de la el și am sperat să nu mai urmeze nimic. A continuat: "... cu degetul". Deci "Ce bine arătați cu degetul". Am realizat atunci că îmi țineam degetele pe gât, nu știu de ce mergeam așa.
M-am prins, da, era mare șmecher la el în căpșor. Începea cu un compliment, ca să mă ironizeze luându-l înapoi cu acea completare: nu eu arătam bine - vai, ce dezamăgire -, ci indicam bine cu degetul. Cu degetul îmi venea să-i arăt, da, cu mijlociul, dar uite că m-am temut. De el, de câine, de țigănușii ce ar fi fost imediat reactivați de confruntarea mea.
Machism de parcare: jignește femeia, ignoră bărbatul
Un coleg ne povestește spumegând întâmplarea care i-a stricat weekendul. Cum a condus el la mall și ochise locul din parcare din care ieșea cu greu, cu mii de manevre, vezi tu, o femeie. Cum a venit o altă tipă la volan și s-a băgat în locul respectiv, pentru care el așteptase circa șapte minute. Cum s-a dat jos din mașină și s-a dus la acea de-a doua femeie și a făcut-o din start nesimțită. Cum era ea oripilată și îi tot aducea aminte că e femeie, cerându-i să nu o jignească.
- Nu trebuia să i te adresezi așa, zic eu.
- Dar ea trebuia să îmi ia locul? se întoarce spre mine colegul furibund.
- Și ce facem acum, ne dăm în cap? Nici măcar nu știi dacă ea a realizat că îți ia locul.
- Cum să nu realizeze?! scuipă furiosul vorbele înspre mine. Tupeu pur la tipă! Ești o nesimțită, i-am zis, pentru că așa procedează nesimțitele, ca tine! Ea: vai, domnule, cum îmi vorbiți așa...
Dacă tot s-a pornit, colegul își aduce aminte de o altă întâmplare nervoasă de-a lui și ne anunță că e tot cu o femeie, cum altfel? La mall în parcare, în altă zi și-n altă parte, a constatat că mașina i-a fost bocată de un bolid. Nu putea ieși, așa că a început manevre să iasă prin locul lateral care era liber. A apărut o șoferiță imediat, care a și parcat lângă el. Colegul s-a dus la ea și i-a explicat ce vrea să facă, cerându-i să iasă din locul respectiv până reușește. Femeia nu a înțeles nevoia lui și a plecat, iar el ne explică și ne mimează nonșalanța ei obraznică, executând și un catwalk scurt prin birou. Apoi, colegul a descoperit că bolidul avea număr de telefon lăsat în parbriz și a sunat de vreo două ori până să apară proprietarul.
- Dar ai zis că era femeie persoana cu noul incident, punctează o colegă zâmbind.
- Păi femeie era! e iremediabil furios colegul. Cea care nu m-a lăsat să ies!
- Dar de blocat te blocase un bărbat, zic eu. Ea doar nu a empatizat cu tine și nu a dorit să se chinuie să găsească alt loc. Dar asta e din cauză că multe se tem de parcat și e o ușurare când le reușește...
- Nesimțită, mă! mă întrerupe furiosul.
- Dar mai grav e ce a făcut bărbatul, nu mă las eu.
- Măcar el a lăsat numărul în parbriz, sare în apărare alt coleg.
- Bun, și tipului cu bolidul ce i-ai zis? trec eu mai departe.
- Ce era să-i mai zic? îmi răspunde, ușor calmat, pățitul nostru. Nimic! Ce, crezi că înțelegea ceva?
- Bine, dar femeii aleia din prima întâmplare i-ai zis, ai făcut-o nesimțită pentru mult mai puțin! mă revolt eu.
- Da, dar când a venit ăsta cu bolidul eu eram în mașină deja și nu m-am mai dat jos!
- Dar la ea te-ai dat jos, că tot în mașină erai! De ce nu ai reacționat la fel în ambele situații? Pe ea ai confruntat-o când ți-a greșit, nu? Dar pe el de ce nu?
Colegul nu pierde timpul cu explicații pentru mine. Așa a fost momentul, îmi mai zice și se orientează către parteneri mai agreabili de discuție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu